In timpul emisiei fonemelor limbii romane (cu exceptia consoanelor nazale) cavitatea nazala ramane izolata de cavitatea bucala prin inchiderea sfincterului velo-faringian, sunetele scurgandu-se prin cavitatea bucala. Insuficenta inchidere a valvei velo-faringene produce o rezonanta hipernazala pe vocale si pe consoane explozive, fricative, velare, aspirate.
Se intampla destul de des sa existe diferite malformatii ce pot influenta emisia vocalica. In cazul rinofoniei, ne intereseaza malformatiile regiunilor supraglotice (unde sunetul emis capata caractere acustice speciale) ce pot duce la alterari vocalice extrem de diferite prin modificari structurale in functia articulatorie si rezonatorie a vocii.
Cauzele aparitiei rinofoniei
Modificari anatomice, malformatii congenitale ale organelor periferice ale vorbirii:
- maxilare;
- buze;
- dinti;
- limba;
- palat dur, palat moale;
pot determina nazalizarea suplimentara (parazitara) sau ineficienta a vorbirii.
Fenomenul de nazalizare ori de hipernazalizare, rinofonie ori rinolalie este determinata de:
- vegetații adenoide – frecvent in hipertrofiile adenoidiene ale varstnicilor, in hipoacuzii din lipsa feed-beak-ului, ori la afazici;
- paralizia valului;
- despicaturi palatine;
- malformatii labiale;
- insuficienta velara;
- val scurt congenital – mascat uneori de o hipertrofie adenoidiana si apare abia dupa o adenoidectomie.
Deprinderile functionale gresite la nivelul valului pot determina o alterare de timbru, tulburari de articulatie si de rezonanta a fonemelor si chiar inteligibilitatea vorbirii, imposibilitatea comunicarii orale, cu consecinte negative asupra personalitatii; dupa o nefolosire a contractiei valului se produce o inhibitie a impulsurilor corticale corecte.
In general, in rinofonie si rinolalie (o parte din aerul inspirat se scurge pe nas), laringele si baza limbii sunt coborate, rezonatorul bucal este aproape abandonat, iar presiunea interioara este scazuta.
Tulburarile de pronuntie specifice dar si deficientele de rezonanta ale sunetelor in fonatie, ori in voce, prezinta un caracter variat in functie de:
- etiologie, in primul rand;
- nivelul de dezvoltare psihica al pacientului;
- mediul social sau cultural in care traieste;
- caracteristicile de personalitate ale deficientului.
Tratamentul chirurgical – faringoplastia / ori implant de cartilaj nu inseamna renuntarea la tratamentul logopedic (sunetul cerut trebuie corticalizat astfel pacientul se intoarce la vechile modele).
Precizarea diagnosticului
Rinolalia deschisa
– suflul aerului necesar pronuntarii fonemelor se scurge pe nas; unii o definesc ca pe o alterare de timbru (nazal); o tulburare de articulatie:
- vocalele si consoanele sonore sunt denaturate;
- suflul nazal este perceput cu intensitate la consoanele constrictive (ocluzive) și explozive sonore (nazalele sunt estompate);
- compensatoriu apar consoane de inlocuire.
Exemple:
- laterala L se aude N;
- S – Ș trec in F;
- Z – J trec in V;
- B se aude interdental D;
- la sunetul R nu se realizeaza vibratia in varful limbii.
Contractia limbii si a valului nu sunt coordonate, in consecinta limba, in special partea ei anterioara, nu se ridica cu energie sau ramane inerta.
Emisia sonora este neinteligibila
- Nici o articulatie ori coarticulatie nu este posibila in afara de M și N.
Cauze:
- modificarea timbrului vocalelor in special pentru vocalele inchise: I, U; din cauza patrunderii aerului fonator in cavitatea bucala si concomintent in cavitatea nazala – se mareste rezonanta rino-faringiana. Timbrul consoanelor este modificat prin lipsa presiunii aerului in cavitatea bucala.
Rinolalia inchisa
– unda respiratorie necesara pronuntarii sunetelor nazale M si N se scurge pe traiectul bucal. Exista o alterare de timbru (asemenea ca si cum ne tinem de nas!) iar M si N se inlocuiesc cu B si D.
Cauze:
- hipertrofie adenoidiana;
- deviatie de sept;
- hipertrofie de cornete;
Rinolalia mixta
– unda respiratorie trece alternativ atat pe cale nazala cat si pe traiectul bucal fara sa tina seama de caracteristicile articulatorii ale sunetelor.
Pentru depistarea nazonarii si a vorbirii hipernazale: – pronuntarea succesiva , repetarea vocalelor A – I, prin:
- comprimarea narinelor / eliberarea alternativa;
- se percep cu degetele vibratiile aripilor nasului datorita scurgerii aerului fonator prin nas;
- de urmarit pe oglinda, asezata sub narine, suprafata aburita (pierderea de aer fonator pe nas).
Important! Diagnosticul pentru fiecare forma de rinofonie / rinolalie sa fie foarte precis deoarece tratamentul e complet diferit si o confuzie de diagnostic poate duce la adevarate dezastre terapeutice.
0 Comentarii